Bătea soarele prin crengi

Cădea lumina foarte mișto.

Fugisem mult și aș mai fi fugit
dar bătea lumina așa de încet
că am decis să mă opresc.
M-am orientat repede:
eram în mijlocul unui trotuar.
Nu prea trecea nimeni.

Am măsurat aproximativ cu ochiul –
vreo trei metri lungime
vreo doi metri lățime
vreo doi metri înălțime.

Am trasat un x cu cretă pe jos
ca să știu exact unde să mă întorc
cu pari, scînduri și cuie.

***

Mi-am făcut acolo gard
de jur împrejur
și stau să bată lumina
pe mine încet –
foarte mișto.
E în mijlocul lumii,
dar nu prea trece nimeni,
rareori cîte un curios se uită
printre uluci.
Uneori se aud voci de copii.

(Timpul, nr 195, iunie 2015)