Bum-bum în geamuri

Ce dracu se tot aude?
Trag perdeaua și ce să vezi?

Arunca viața mea
aia mai veche
cu tot felul de prostii –
poate-poate-o bag iar în seamă.
De mi-a pătat geamurile.

Cădeau taragoturi șlefuite
de mîini zbîrcite pe pervaz.
Împroșca cu sandale
de copil cu nări mici.
Pocneau scaunele
bibliotecii universitare
fix în mînerul de la geam.
Ploaie de capace de bere
peste tot.
Stropea proasta cu erbicid
pe tocul ferestrei
prin care-mi sug și eu lumina.

Cară-te, fă, i-am zis,
futu-ți munții de credință
și bisectoarea mă-tii.