De cum m-am trezit de dimineață

m-am apucat să colcăi prin voci.

Am început cu tata –
calm, cald, m-am certat,
mi-am dat niște sfaturi
pe care n-am să le uit niciodată,
chiar dacă n-am să le respect mereu.
Cu mama –
m-am întrebat dacă mi-e frig,
dacă mi-e cald,
dacă am mîncat și dacă
îmi fac cruce cînd mă culc.
Cu iubitele mele –
m-am certat, m-am alintat,
m-am iubit și mi-am dat papucii.
Nu e de mirare.
Cu copilul meu a fost mai greu –
n-am putut decît să-mi zîmbesc.
M-am înțeles din priviri.

(Vatra, nr 7-8, august 2015)