Lucrurile pe care le iubeam împreună

au început să moară.

Unul cîte unul se duc dracului,
să le fie țărîna ușoară,
că m-am săturat.

Noptiera aia blîndă
a făcut cancer de piele
cu metastaze și a murit
într-o noapte de joi.

Cartea cu poeme de Sylvia Plath
s-a spînzurat în baie –
așa am găsit-o într-o dimineață.

Cuzineții de la mașina de spălat
s-au dus în cătănie și nu s-au mai întors –
au rămas nevestele lor
să le crească pruncii.

Pănă și ceasul ăla de perete
la care ne uitam amîndoi cînd ne doream
să aflăm dacă mai trece vremea
– și care era deja foarte bătrîn cînd l-am cumpărat –
a dat ortul popii și de atunci încoace
parcă nu mai ticăie nimic în noi.